Fenicienii și identitatea libaneză

1. Canaaneeni și fenicieni

„Canaaneeni” e numele colectiv pentru mai multe popoare înrudite care trăiau în Levant în Epoca Bronzului și vorbeau limbi semitice înrudite. Cei care trăiau pe teritoriul Libanului de azi, mai ales pe coastă, sunt cei pe care istoria îi numește fenicieni. Nu formau un singur stat, ci un șir de orașe-stat independente: Byblos (Gebal), Berytus (Beirut), Sidon, Tir și, la nord, Tripoli — numită Athar în unele surse. În interior, Baalbek poartă și azi numele zeului Baal.

Fenicia se întindea de-a lungul coastei de la Arwad, în Siria de azi, până în jurul Acrei, la sud. Mai la nord, Ugarit, lângă Latakia de azi, avea o cultură canaaneeană strâns înrudită.

2. De ce „fenicieni”

Nu își spuneau așa. Numele vine din greacă, cel mai probabil de la phoinos — roșu închis, purpuriu — culoarea purpurei de Tir, un colorant extras din melcii de mare murex. Era nevoie de mii de melci pentru puțin colorant, ceea ce îl făcea extrem de scump și l-a transformat în culoarea regilor și a împăraților. În textele akkadiene, regiunea apare ca Kinahhu; unii cercetători leagă și acest nume de purpură, dar rămâne o ipoteză.

3. Navigatori, negustori și alfabetul

Fenicienii au navigat în toată Mediterana, au întemeiat colonii — Cartagina, întemeiată după tradiție din Tir — și au făcut comerț cu lemn de cedru din Muntele Liban, sticlă și stofe de purpură. Cea mai mare moștenire a lor e alfabetul: un set scurt de litere, câte una pentru fiecare sunet, preluat de greci și transmis romanilor. Una dintre cele mai vechi inscripții în acest alfabet se află pe sarcofagul regelui Ahiram din Byblos.

4. Ce spune genetica

În 2017, The American Journal of Human Genetics a publicat un studiu pe ADN vechi de circa 3.700 de ani, de la cinci oameni înmormântați în Sidon. Comparat cu libanezii de azi, a arătat că aproximativ 93% din ascendența lor provine de la acești canaaneeni din Epoca Bronzului. Imperiile, limbile și religiile s-au schimbat de multe ori; populația a rămas în mare parte aceeași.

5. De la feniciană la arabă

În perioada greacă și romană, oamenii de pe coastă și din munte s-au creștinat și au vorbit aramaica, scrisă ca siriacă. După secolul al VII-lea s-au arabizat treptat, iar o parte s-au islamizat. De aceea Libanul face azi parte din Liga Arabă și vorbește arabă — și de aceea araba libaneză păstrează încă cuvinte siriace. Mulți libanezi o spun simplu: limba s-a schimbat, dar suntem același popor ca strămoșii noștri.

Alte articole utile: Siriaca din araba libaneză · Sfântul Efrem Sirul și Biserica Maronită · Cultura libaneză.