Sfântul Efrem Sirul și Biserica Maronită

1. Cine a fost Sfântul Efrem

Efrem s-a născut în jurul anului 306 la Nisibis, azi Nusaybin, în Turcia, unde a slujit ca diacon și învățător. Când orașul a trecut la Persia, în 363, s-a mutat la Edessa, unde a murit în 373. A scris în siriacă, aramaica Edessei, și e amintit ca cel mai mare poet al ei. În 1920, Papa Benedict al XV-lea l-a declarat Învățător al Bisericii.

2. Teologie care se cântă

Efrem nu a scris tratate. A scris madrāshē — imnuri de învățătură pe melodii cunoscute — și, după tradiție, a format coruri, inclusiv coruri de femei, care să le cânte. Pentru el, poezia, muzica și credința nu erau lucruri separate, ci unul singur. De aceea e numit „Harpa Duhului”.

3. Biserica Maronită

Biserica Maronită își ia numele de la Sfântul Maron, un călugăr sirian mort în jurul anului 410. Ucenicii lui s-au așezat în Muntele Liban, iar biserica a devenit unul dintre stâlpii istoriei libaneze. Face parte din tradiția siriacă, e în comuniune cu Roma, iar patriarhul ei are reședința la Bkerke. Liturghia folosește araba și siriaca: multe dintre rugăciunile și cântările vechi se cântă și azi în limba în care scria Efrem.

4. Valea Qadisha

Qadisha înseamnă „sfânt” în siriacă. Timp de secole, această vale adâncă din nordul Libanului a adăpostit pustnici, mănăstiri și patriarhii maroniți. Deasupra ei, lângă Bsharri, crește Arz er-Rab, Pădurea Cedrilor Domnului. Împreună sunt în patrimoniul mondial UNESCO din 1998.

5. Un ecou la Gibran

Kahlil Gibran s-a născut în 1883 la Bsharri, la marginea acestei văi, și e înmormântat acolo. Citindu-l, mulți libanezi aud aceeași sensibilitate pe care Efrem a lăsat-o cu sute de ani înainte: arta, muzica și spiritualitatea ca un singur corp, nu ca trei lucruri separate.

Alte articole utile: Garshuni și tiparnița de la Qozhaya · Fenicienii și identitatea libaneză · Siriaca din araba libaneză.