Siriaca din araba libaneză: cuvinte, luni, nume de sate

1. Aramaica, siriaca și Libanul

Din mileniul I î.Hr., aramaica s-a răspândit în tot Orientul Apropiat până a devenit limba comună a comerțului și a administrației, inclusiv în Imperiul Persan. A fost limba vorbită de Isus. Siriaca este aramaica orașului Edessa, care din primele secole după Hristos a devenit limba scrisă și bisericească a creștinilor din Răsărit — printre ei, maroniții din Muntele Liban.

După secolul al VII-lea, araba a devenit treptat limba de zi cu zi. Cuvântul-cheie e treptat: în satele de munte, schimbarea a durat secole, iar limba veche și-a lăsat urmele.

2. Cuvinte pe care le folosești fără să știi

• ēmta — „când?” (araba standard spune matā).
• jawwa / barra — „înăuntru / afară” (araba standard: dākhil / khārij).
• nāṭūr — „paznic”, din aramaicul nāṭōrā.
• Mār — „sfântul” (literal „domnul”), în Mār Elias, Mār Charbel, Mār Mikhāyel.

Și gramatica a păstrat un obicei. Libaneza anunță adesea complementul printr-un pronume și apoi îl numește cu la-: shefto la-Elie — literal „l-am văzut, pe Elie”. Lingviștii indică adesea aceeași construcție în aramaică.

3. Lunile anului

În Liban, Siria, Iordania și Palestina, lunile nu se numesc Yanāyir sau Fibrāyir ca în Egipt sau în Africa de Nord. Își păstrează numele vechi, aramaice:

• ianuarie — Kānūn t-tēne · februarie — Shbāṭ · martie — Ādār
• aprilie — Nīsān · mai — Ayyār · iunie — Ḥzayrān
• iulie — Tammūz · august — Āb · septembrie — Aylūl
• octombrie — Tishrīn l-awwal · noiembrie — Tishrīn t-tēne · decembrie — Kānūn l-awwal

4. Numele satelor

Multe nume de locuri din Muntele Liban sunt siriace și descriu terenul sau ce se afla acolo. Două prefixe sunt peste tot: B-, de la bēt („casă”), ca în Bikfaya, Baskinta, Bkerke; și Kfar („sat”), ca în Kfardebian sau Kfarshima.

Unele nume vin cu povești. O explicație populară citește Bsharri ca „casa lui Dumnezeu” — o legendă, dar una potrivită pentru orașul care păzește Arz er-Rab (أرز الرب), Cedrii Domnului. Brummana e explicată des drept „casa lui Rammān”, vechiul zeu al furtunii.

Alte articole utile: Fenicienii și identitatea libaneză · Garshuni și tiparnița de la Qozhaya · Limbile din Liban.